Creșterea alpacalelor: ghidul pentru începători

Niciodată singure: cel puțin trei animale

Acesta e cel mai important punct și nu e negociabil. Alpacalele sunt animale de turmă. Un animal singur se simte izolat, se stresează și se îmbolnăvește. Ținerea individuală nu este permisă conform legislației germane privind protecția animalelor. Două animale sunt minimul absolut, se recomandă cel puțin trei, ca turma să funcționeze și atunci când un animal se îmbolnăvește sau e vândut. (Alpaca UK; UC ANR)

Cât spațiu îți trebuie?

În Germania, cerințele minime ale BMEL (Ministerul Federal German al Agriculturii) dau cadrul. Pentru primele două animale ai nevoie de cel puțin 1.000 m² de pășune, pentru fiecare animal în plus încă 100 m². Adăpostul trebuie să ofere cel puțin 4 m² pentru două animale, pentru fiecare animal în plus cu 1 m² mai mult, la o înălțime liberă de cel puțin 2 m. Acestea sunt limite minime. Mai multă suprafață e întotdeauna mai bine, fie și pentru că animalele sătule, care au de unde alege, nici nu se apucă să ronțăie plante toxice. (BMEL-Gutachten)

La gard, animalelor le trebuie puțin. Alpacalele aproape că nu pun gardurile la încercare, o înălțime de aproximativ 1,20 m ajunge. Sârma ghimpată e interzisă. Mai important decât înălțimea e adesea ce vine din afară, de exemplu câinii lăsați liberi. Adăpostul nu trebuie încălzit, dar trebuie să fie uscat și ferit de vânt, pentru că lâna udă leoarcă își pierde capacitatea de izolare. (UC ANR; Penn State)

Ce pui în meniu

Aici fac începătorii cele mai multe greșeli, de obicei din grijă bine intenționată. Alpacalele sunt erbivore și trăiesc din furaje fibroase: iarbă și fân. Pe zi consumă aproximativ 1 până la 2 la sută din greutatea corporală ca substanță uscată, o alpaca deci în jur de 1 până la 2 kg de fân. Sistemul lor digestiv e făcut pentru hrană săracă, bogată în fibre, și scoate din ea mai mult decât o oaie sau o vacă. (NRC 2007; RMLA)

Tocmai de aceea prea mult concentrat e periculos. Hrana bogată în amidon și zahăr poate acidifia primul compartiment al stomacului, așa-numita acidoză C1, mai ales la o schimbare bruscă a hranei. Concentratele, deci, doar în cantități mici și introduse treptat. Apa proaspătă trebuie să fie mereu disponibilă, o alpaca bea în jur de 4 până la 6 litri pe zi. (Tierärztliche Praxis, Thieme 2017; Veterian Key)

Un cuvânt despre greutate: supraponderalitatea este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate ale alpacalelor ținute în ferme, iar lâna deasă o ascunde. În loc să apreciezi din ochi, evaluezi condiția cu mâna, prin body condition score (scală de la 1 la 5, ținta e 3). O palpare lunară pe spate și în zona lombară ajunge ca să observi schimbările din timp. (Penn State Extension; Merck Vet Manual)

Minerale: vitamina D și seleniul

Două puncte sunt deosebit de importante la latitudinile noastre. Iarna, lumina UV nu ajunge ca animalele să producă singure destulă vitamină D. Mai ales tineretul are nevoie de un supliment din octombrie până în martie, altfel apare riscul de rahitism. Vitamina D trebuie însă dozată precis, pentru că o supradoză e mortală. În plus, Germania e considerată săracă în seleniu, de aceea suplimentarea cu vitamina E și seleniu e greu de evitat. Cel mai bine discuți ambele lucruri cu medicul veterinar care se ocupă de turmă. (Camelid Veterinary Services; AZVD)

Îngrijirea de rutină pe parcursul anului

Patru programări stabilesc calendarul de îngrijire. O dată pe an, primăvara, se face tunsul. Nu e o chestiune de aspect, ci de protecție la căldură: camelidele suportă prost căldura și zăpușeala, iar lâna crește la loc până la iarnă. Unghiile se taie de două până la trei ori pe an, în funcție de teren. Dinții ar trebui controlați: într-un studiu, 82 la sută dintre alpacalele examinate aveau cel puțin o problemă dentară, iar pentru că animalele aproape nu arată durerea, asta trece adesea neobservat. La masculii reproducători se adaugă colții de luptă ascuțiți, care se scurtează regulat. (UC ANR; Proost et al. 2020)

Sănătatea sub observație

Cea mai frecventă problemă de sănătate sunt paraziții gastrointestinali. În loc să deparazitezi toată turma la grămadă, după calendar, ceea ce doar favorizează rezistența, astăzi se lucrează țintit. Două unelte ajută aici: o analiză coproparazitologică de cel puțin două ori pe an (primăvara și toamna) și metoda FAMACHA. Prin ea citești anemia direct după culoarea conjunctivei de pe interiorul pleoapei inferioare, pe o scală de la 1 (roșu închis, sănătos) la 5 (alb, anemie severă). Se deparazitează doar animalul care chiar are nevoie. (Tiergesundheitsdienst Burgenland; Veterian Key)

De regulă se vaccinează împotriva clostridiilor (tipurile C și D) și a tetanosului. O informație care îi surprinde pe mulți: pentru camelidele din Lumea Nouă nu există în Germania niciun medicament și niciun vaccin aprobat special, medicul veterinar trebuie să folosească preparate din medicina umană sau din medicina altor animale. Cu atât mai important e un veterinar cu experiență în camelide. (Merck Vet Manual; AZVD)

Un capitol aparte sunt plantele toxice de pe pășune și din grădinile vecine. Ce plante sunt periculoase pentru alpacale și de ce unele devin chiar mai toxice uscate în fân afli în articolul Plante toxice pentru alpaca.

Ce te așteaptă din punct de vedere legal

Trei lucruri ar trebui să le știi înainte de primul animal. În primul rând: creșterea alpacalelor trebuie declarată și trebuie să ții un Bestandsregister (registrul efectivului), lucru reglementat de § 45 din Viehverkehrsverordnung (ordonanța germană privind circulația animalelor). O obligație de identificare unitară la nivel federal (de exemplu cu crotalie) nu există, dar se recomandă un microcip. În al doilea rând: conform § 833 BGB (Codul civil german), ca deținător de animale răspunzi în principiu pentru pagubele produse de animalele tale, indiferent de propria vină. O asigurare de răspundere civilă potrivită pentru deținătorii de animale face de aceea parte din pachet. În al treilea rând, dacă mai târziu oferi plimbări sau vizite contra cost: din momentul în care circulă bani, activitatea e considerată comercială, iar o asigurare de răspundere civilă privată nu mai ajunge. (ViehVerkV; § 833 BGB)

Primul pas

Dacă ai suprafață, gard, adăpost și un veterinar cu experiență în camelide, nimic nu mai stă în calea începutului. Cumpără animalele, pe cât posibil, dintr-o singură turmă, pune-le microcip și ia-ți timp să le cunoști înainte să înceapă rutina zilnică. Restul înveți împreună cu turma.