Lame de pază: cum protejează lamele turmele de oi și capre de prădători

Ce arată studiul Iowa State

Cea mai importantă sursă de date pe această temă vine de la Iowa State University. Într-un sondaj din 1990, 80 la sută dintre crescători și-au evaluat lamele de pază ca eficiente. Și mai grăitoare e a doua valoare: pierderile medii cauzate de prădători au scăzut în fermele chestionate de la 22 la 8 la sută. Nu e o observație anecdotică izolată, ci o anchetă amplă printre practicieni care chiar lucrează cu lame de pază.

Remarcabil e că aici un singur animal, discret, face diferența. Niciun gard în plus, nicio tură de noapte, nicio tehnică, doar o lamă care stă cu oile sau caprele pe aceeași pășune și își urmează acolo instinctele naturale.

Cât de sigură e de fapt protecția?

În literatura despre lamele de pază, efectul este defalcat și mai fin, în trei grupe de animale.

La marea majoritate a animalelor folosite, efortul merită deci. Un mic rest de lame nu e bun de paznic, așa e la orice animal cu caracter propriu și aproape că nu se poate prevedea sigur dinainte.

Împotriva cui ajută lamele de pază și împotriva cui nu

Lamele de pază sunt specialiste, nu o armă universală. Sunt eficiente mai ales împotriva canidelor, adică a coioților, vulpilor și câinilor fără stăpân. Asta acoperă o mare parte din atacurile reale asupra turmelor de animale mici. Împotriva prădătorilor mari, precum urșii sau pumele, lamele de pază sunt în schimb ineficiente, la fel și împotriva haitelor întregi. O singură lamă, oricât de curajoasă, nu are nicio șansă împotriva mai multor atacatori coordonați sau a unui prădător mult mai mare.

În practică asta înseamnă: cine știe că în regiunea lui problema sunt mai ales vulpile, câinii fără stăpân sau, în America de Nord, coioții, primește cu o lamă de pază o protecție solidă și ieftină. Acolo unde umblă prădători mai mari e nevoie de măsuri suplimentare, o lamă singură nu mai ajunge.

Cum își apără o lamă turma

Când se apropie un intrus, o lamă de pază bună reacționează într-o succesiune fixă. Întâi vine un strigăt de alarmă strident, comparat adesea cu o balama ruginită, care se aude departe peste pășune. Apoi animalul aleargă direct spre amenințare, în loc să fugă, și folosește lovituri cu picioarele, mușcături sau scuipat țintit. La final se așază între intrus și turmă și își ține poziția până trece pericolul. Nu e un truc dresat, ci o expresie a comportamentului natural teritorial și de turmă al lamelor.

Neobișnuită e mai ales direcția în care reacționează lama. Oile și caprele sunt animale de pradă, la pericol se împrăștie. O lamă, în schimb, aleargă spre amenințare. Tocmai această diferență de comportament o face paznic, și nu doar un însoțitor oarecare al turmei.

Un singur animal, castrat: configurația corectă

La alegere contează detalii care decid succesul sau eșecul. Cel mai bine funcționează o singură lamă pe turmă. Dacă folosești mai mulți masculi în același timp, ei se atașează unul de altul în loc să se atașeze de oi sau capre, iar efectul de protecție se evaporă aproape complet.

S-au dovedit bune două configurații: un mascul castrat, adică un jugan, de la aproximativ doi ani, sau o femelă încă nemontată, o maiden. Masculii necastrați sunt considerați în schimb periculoși. Încearcă să monteze oile și le pot răni. De aceea, o viitoare lamă de pază trebuie castrată cu luni înainte de folosirea propriu-zisă, ca interesul de împerechere să dispară cu adevărat și să nu fie doar reprimat în aparență. Observații mai noi sugerează de altfel că femelele nemontate ar putea fi cei mai buni paznici, dar asta nu e încă demonstrat definitiv.

Mai multe despre termeni precum jugan, maiden și mascul reproducător și despre felul în care lama și alpaca se mai deosebesc găsești în articolul Alpaca sau lama? Principalele diferențe.

Lamă sau câine de protecție a turmei?

Câinele de protecție a turmei este alternativa consacrată, iar o comparație directă arată unde sunt limitele lamei de pază. Într-un studiu al lui Saitone și colegilor din 2020, cinci câini de protecție într-o fermă cu 500 de oi au redus considerabil pierderile. Economic, tot nu a meritat: calculat pe șapte ani, costurile au depășit beneficiul cu 13.413 dolari americani. Marele avantaj al câinilor rămâne însă spectrul mai larg de folosire. Ei funcționează și împotriva urșilor și pumelor, acolo unde lama e neputincioasă.

În Europa Centrală, folosirea lamelor pentru protecția turmei e încă la început. În Austria, de exemplu, lamele, mai rar alpacalele, sunt folosite pe lângă gard și câinele de protecție, ca să apere oile și păsările de curte. Talia și vigilența țin mulți prădători la distanță încă de la început. Date solide pe termen lung pentru spațiul germanofon aproape că nu există încă, iar practica este în prezent însoțită de cercetări științifice.

Pe lângă asta: lama ca animal de povară

Paza nu e singura muncă pe care o face o lamă. Clasic, ea este și animalul de povară al Anzilor și cară aproximativ 25 până la 30 la sută din greutatea corpului pe 8 până la 13 kilometri pe zi. Paznicul și animalul de povară nu se exclud, ambele sunt roluri cărora firea robustă și sigură pe sine a lamei li se potrivește bine.